lui Bazil Munteanu

De ceasuri, de zile veghez
pe-un galben liman portughez.

Cu zalele-alăturea drept,
cu mîinile cruce pe piept.

Doinind aș privi șapte ani
spre cerul cu miei luzitani.

De nu m-ar găsi unde sînt
neliniștea morii de vînt.

De nu aș pieri, supt de-un astru
văzut-nevăzut în albastru.