Clipe de foc

Clipe de foc zboară, păsări mari,
Filfâindu-și molatec aripile albe de mătase,
Învolburând umbre aprinse pe pământ.
Noaptea, țipătul lor se aude-nfiorat,
Alunecând pe trunchiurile copacilor arși de trăznet,
Pe ruinele cetăților mâncate de vânt,
Prin foșnetul ierbii, prin susurul apelor,
În marea limpede de stele.
O, noapte de îngeri cântată în coruri cerești!
Pe Pământ doar ecou de șoapte se aude,
Șoapte fierbinți.
Și clipe de foc zboară mereu,
Păsări mari, fîlfindu-și molatec
Aripile roșii, de matase,
Învolburând umbre, aprinse pe Pământ.