dintre noi am vazut numai morti
se cinta pe la porti prohodul:
in valea intristarii nu va fi: poeti!
nici intristare nici suspin.

calici de-o viata traita aici
imbogatiti viata de dincolo.

si uimiti actorii neinitiati in
amanunt.

memoria voastra amanuntita
care ucide subiectivul adormit
e o cale de somn.

de aceea eu dorm
si multi alti intelepti fac la fel...

astazi, dar miine ce va fi cunoastem
si ne e frica de muntele urcat uneori prea mult
pe care monstrii il idolatrizeaza.

paralele intre teama si cunoastere
se sinucid strabatindu-se intre ele.