Vorbe-ntre țărani


Un fiu de țăran se trezi din somn
și ieși dimineața în prag,
strigînd bucuros: tată, cîtă lumină!
părintele se trase speriat înapoi.
și îl înconjură cu brațul șoptindu-i:
nu, bă, e cerul.


trecu vremea și țăranul-tată era acum orb
și bătrîn.
înainte de moarte, ceru să fie dus afară,
dincolo de prag.
suspină și spuse: fiule, cît întuneric!
nu, tată, e tot cerul...