S-au rostogolit in timp dureri
iar apa în veci nu iartă,
trimite în ceruri doar cereri
să pună îngerii-n poartă!

În zorii zilei părem triști
de-un șir de neajunsuri,
iar tu în fiecare clipă riști
din mii de presupusuri!

Străjerii nopții ies în zi
mai triști ca niciodată,
ei știu că pe altar vor fi
jertfiți, dar fără pată.

Acum, când îngerii din noi
se scaldă-n vii izvoare,
vor scoate pacea, fără voi,
cu multă însângerare!

Peste orașe vor domni cumplit
coloși nebuni, cu interese,
cerul îi va plăti în mod subit
cu trăsnete, fulgere, averse.

7 august 2005, ora 0057