Din piatra cubică
Răsare un buchet de sentimente.
Își împrăștie praful selenar,
Se autopolenizează.
Îmi tremură mâna
Pe balustrada lucie.
Mai am două trepte.
Mă doare...
E multă marmură împrejur.
Marmura mă face rece.
E și plumb...
Balustrada îmi îngheață mâna.

Unde ești, Bacovia?
Plouă pentru tine!
Plânge cerul pe mormântu-ți gol.
Unde ești, Bacovia?
Te văd într-o baltă:
Înoți în asfalt,
Plutești pe noroaie.
Þi-e dor de sicriul tău de marmură?
Unde ești, Bacovia?
Mi-era dor să te pierd!

(7 august. 17:32)