Am scaparat cuvant sufletului zidire
si l-am ornat cu dor , iubirea-i pomenire !
l-am imbracat in straie primaveri
ca mai incolo tu gradina sa mi-l ceri
si i-am retras si lacrimi si tristeti
sa-ti curga lin in aspre dimineti ,
cuvantul se facu mai mare decat casa
si te primi sa simti cazandu-i rasa ,
l-am strecurat usor in vena principala
sa-ti fie zambet mov in nopti cu poleiala ,
si i-am zidit fiori de ingeri dusi in zbor
sa-ti fie viata toata rasarit si dor !