Asemeni Călătorului trudit
Vîntul îmi bătu sfios la geam -
Cu îndrăzneală l-am poftit
Ca un stăpîn ce mă aflam

Fără de pași se strecură -
Să-i dau un Scaun - cui?
Era precum i-aș fi întins
Un pat - Văzduhului

Nici Trup n-avea Oaspele meu -
Iar Vorba-i - o năvală toată -
Ca mii de păsări Colibri
Zburînd dintr-un Tufiș deodată

O Mare-i era Chipul și, trecînd
Îi picura din Degete o muzică divină
Precum e cea arareori cîntată
La Fereastra noastră - de Lumină

Atîta i-a fost vizita - apoi
Sfielnic a bătut din nou - să-l las -
Atît de tulburat s-a dus -
Iar eu mai singură am rămas


(traducerea Ileana Mihai-Ștefănescu)


The Wind - tapped like a tired Man -
And like a Host - "Come in"
I boldly answered - entered then
My Residence within

A Rapid - footless Guest -
To offer whom a Chair
Were as impossible as hand
A Sofa to the Air -

No Bone had He to bind Him -
His Speech was like the Push
Of numerous Humming Birds at once
From a superior Bush -

His Countenence - a Billow -
His Fingers, as He passed
Let go a music - as of tunes
Blown tremuluos in Glass -

He visited - still flitting -
Then like a timid Man
Again, He tapped - 't was flurriedly -
An a I became alone -