Mormânt fără cruce și fără de flori,
Un mal fără ape și-un cer fără sori,
O moarte ce vine când vrei sa trăiești-
Așa sunt acuma când tu nu mai ești.

Și soarele apune azi mult mai grăbit
Și luna se-ascunde de ochiu-mi rănit
Și stelele doliu țin astăzi în cer.
Și ele știu plânge pe cei care pier.

Eu nu-ți mai văd chipul, dar știu că exiști
În cerul cu îngeri și-n ochii mei triști.
Mereu și de-a pururi și-n veci până când
Iar vom fi-mpreună voi trăi plângând.