agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2878 .



poezia și maneaua
poezie [ ]
sau tragicomedie cu final previzibil

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [profetul ]

2005-08-13  |     | 



lumea noastră de cînd este
a tot cunoscut războaie
fie-n colb de mahalale
ori pe cîmpuri de bătaie

căci așa ne este firea
irascibilă și iute
fiecare-avînd se pare
apetit pentru redute

se bat oamenii pe grîne
pe petrol sau diamante
alteori pentru femeie
sau capricii aberante

pentru bani sau pentru apă
pentru o doctrină crudă
sau pentru idei și forme
isme răzbunări sau ciudă

însă într-o zi spre seară
s-a născut o bătălie
mai puțin obișnuită
cu extaz și agonie

se făcea că dintr-odată
din a ei străfunduri hîde
capu-a ridicat maneaua
ca o hidră care rîde

și sub chip de amazoană
camuflată și ostilă
a pornit să nimicească
fără scrupul fără milă

orice simț de poezie
orice stih rostit în șoaptă
orice dram de modestie
sau tăcere înțeleaptă

a vrut singură să fie
îmbrăcînd vulgaritatea
și desăvîrșindu-i geniul
murdărea cu ea cetatea

siluia orice răbdare
se-ntindea ca igrasia
împroșca venin și zoaie
răspîndindu-și nebunia

pîn-acolo-a mers maneaua
încît a cerut cetății
s-o proclame dumnezee
închinîndu-se cu toții

iar ca jertfă de iubire
ca prinos de închinare
lira lui orfeu s-aducă
să i-o pună la picioare

ca în clipa ei de “geniu”
să o calce cu cruzime
triumfînd pe totdeauna
peste vers și peste rime

așa a crezut maneaua
c-a învins rotindu-și ochii
și-ndobitocind mulțimea
cu-ale ei vulgare rochii

a crezut că poezia
e acum supusă slugă
pusă la rînit de grajduri
amuțită și transfugă

dar n-a fost așa să fie
nu mor caii cînd vor cîinii
iar frumosul încă nu e
tot în zodia minciunii

pana știe și-ncă poate
să străpungă impostura
ca o spadă să despice
sau să potolească ura

poezia încă-i vie
n-au ucis-o nici tiranii
nici maneaua tupeistă
n-are să-i scurteze anii

iar de unii se ridică
în această bătălie
ca soldați de rînd sau nobili
să nu uite și să știe

cum a spus-odinioară
cu-a lui voce calmă rece
prințul barzilor în glossă
“ce e val ca valul trece”






.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!