Îi înflorea pe mâna ei de ceară
Inelul unei nunți neîntâmplate
Era mireasa unei nopți de vară
Cu visele-n mătase-nveșmântate.

Mătase-acoperind speranța mută
Cu iz de fragă care-abia se coace
O linie a vieții întreruptă
De Cel ce totul face și desface.

E-o nuntă ca o trecere prin zgură
E-o nuntă ca o hotărâre grea
Cu greieri lăcrimând pe partitură
Și stele-n doliu alb de catifea.

Și totu-i pregătit printr-o solie
Acolo sus, se va deschide-o poartă
Prin care va intra în veșnicie
Cu fluturi negri-n păr, mireasa moartă.