Eu sunt făcut din toate cele pe care nu le cunoști,
din cele bărbătești,
brute,
vânătorești.
Mâna mi-e ca un arc întins
și ochiul ca o săgeată cu cântec
ce te pândește în inimă
și mai apoi sub pântec.
Încalec gânduri în drumul meu pitulat,
pregătitor,
gata de salt,
de tine,
de-omor.
Și când te aflu
îmi înfig picioarele ca pe niste turnuri în umbra ta,
țintuind-o.
Ea ar striga, ar sălta, ar muri, ar spera.
Cu gura te bâjbâi îndeaproape,
te adulmec prin nări
și prin pori.
Te simt și te rup din viața ta de până acum,
din visări...
din toate cele din care ești zămislită
și care-mi sunt de acum cunoscute,
pe care le-au cunoscut toți bărbații dinaintea mea,
și ei trăind din vânătoare,
și ei aflați în căutare,
pândind,
ochind,
chiuind,
pe alte gânduri...
călare.