într-un alfabet neconvențional
al umbrelor gri enigmatice captivante
mi-am înfășurat instantaneu propria dezordine
pribegind zile și nopți prin tăceri decapitate

indiferent ca o moarte
ce nu crede în lacrimi aruncate
pe contururile obosite ale feței
îmi risipeam timpul și forma
în interminabile interogații ontologice

ce joc stupid am inventat cu nebuloasele mele…
cu cât mă renegam cu cît mă îndepărtam
mai mult de mine
-obsedant violent scandalizant dezolant-
cu atât mă chemam mai intens
atras mereu de impudicul gând
al autoîmpotrivirii…

azi însă fără nici un resentiment
strivesc milos ultima umbră decolorată
ce bântuie rătăcită
în același spațiu al luminilor anastomozate
cu particule fine de întunecări disparate