ea avea pânze de păianjen în păr
în colțul ochilor ei puteai vedea vârful
din steaua spartă de nori

ea călca pe tălpile celorlalți
zbura cu jumătate din zborul păsării
întregită de zbor de înger

niciodată nu visa
pentru că visul ei nu era vis
sau totul era vis

întotdeauna spăla
cerul cu pământ
pământul cu cer

ea înghițea praful de pe aripi de fluture
sorbea zeamă de zori din coji de castane
căuta nemurirea în scorburi

ea făcea statui moi din noroi
se rostogolea cu pietrele
cădea în deasupra-cerului

niciodată nu a fost
copilă mai trist senină
noapte mai lumină

întotdeauna frământa
pumni de iubire in urzici
între tâmple