acel cuvînt,
desăvîrșindu-și neînfăptuirea,
devenit neîncăpător
precum o contemplație fugară
a privirii interioare
într-una din acele clipe,
cînd prezentul e doar o apă limpede
ce nu se adauga lacrimii

cunoașterea trecutului te adîncește
în pîntecul unei femei de fum.
cunoașterea viitorului te leagă
cu spatele de vibrația unui bărbat
ce nu încetează să învie

o asceză a devoțiunii:
omul crestîndu-și venele
cu muchia acelui cuvînt neîncăpător
alouqua

cine pe cine zămislește de fapt?
cine cui dezleagă sîngele acelui cuvînt
de pulsul unui corp mental virgin ?






în "Îl vad pe Dumnezeu și nu mor". p.136.


***
Blog Angela Furtuna