Descântec

Otravă roșie în inimă,
Pieri din tinerețea mea naivă.

Cântec de leagăn, răsuni la bătrânețe,
Mai bine mut decât lângă tristețea mea.

Zâmbet dulceag și sincer de înger fără aripi,
Să nu te mai văd cât ochii o să vadă cerul.

Fulg de nea în întâia zi de iarnă,
Topește-te la răsărit de soare.

Râu nesecat de întrebări în vis de copil,
Întoarceți cursul și iați și pietrele de-aici.

Pădure întunecată ce rătăcești un suflet,
Să arzi în foc, cenușa să o împrăștie vântul.

Lumânare aprinsă în ultima noapte de amor,
Înalțăți făclia spre sfârșit.

Copil obraznic ce nu-nțelegi misterul vieții tale,
Maturizează-te odată.

Vapor fără sfârșit pe marea plăcerilor trecute,
Scufundă-te în deziluzii.

Te vreau departe.