ce descatusare
să mergi pe linia orizontului cu bocancii
pe umăr
desculț de griji

e de-ajuns
să parcurgi o înserare
și ea ți se va părea veșnică
atât se va mula pe spinarea ta
drumul
încât vei crede că tu îl porți pe el

ce nebunie
să legi șireturile anotimpurilor
ele tot vor trânti ușa
în nasul luminii
cândva

doar marea
ea nu se termină niciodată
uite cum se închide pleoapa discret
peste promisiunile acestei nopți
și cum vâslește un mal spre celălalt
la umbra lui verde
s-au refugiat îngerii
acestei bucurii

copii singuratici îngerii
înalță zmei de hârtie
din visele acestei nopți