E lemn de nuc

Vibrațiile lemnului
caută stăpân
din materia universală,
Trecând grăbite
cu pensula peste anul
în care m-am născut.
Frunzele cad
din ceea ce e
lemn de nuc,
Din nucul cel bătrân
sub care ne cântam
amorul, amorul dus.
A venit tomnatic
pasul uitării
spre soarta mea,
Când în amurg
s-a trezit
singur.
Dorm, dorm ca o stăpână
Peste nucul cel bătrân.