aici se află lumina înrobitoare a laptelui
în sânii acestor clipe fecunde în care
mă tăvălesc pe lespezile de până la tine

aș tăia cu ușurință toate buruienile
aș putea lupta cu pasul meu ce mă întrece mereu
dar pentru ce toată această forțare a mâinii lui Dumnezeu
când de fapt tot ce vrem e doar încă un
trofeu din coarne de cerb smulse din pieptul iubirii

ca o șenilă mă trece peste vertebre fiorul
că nu-ți mai știu ochii
că poate ei s-au scurs peste tablouri
și au murit iubind alte femei

aș cere timpului tău să mă locuiască o vreme
aș cere morții să mă înceapă ca să mă închei tu
dar pentru ce toată această oxidare de gând
când de fapt tot ce vrem e doar încă un
vanitos curaj de a da bir cu fugiții din fața vieții

ca omizile mă trec spre fruct temerile
că nu-ți mai știu pasul
că poate el a uitat și drumul și casa
și s-a oprit
rătăcindu-mă

mie