Drogul vieþii alunecã în susul râului,
Farmecã stele ºi suflete însetate;
O cloºcã îºi cautã puii de lut,
ªi singurã-i vaza pe masã.
ªopârlele se plimbã prin cavernele infernului.
Se pierd, alergând bezmetic în întuneric.
Amorul se sfarmã precum cãrãmida,
Se rupe, se risipeºte în mare,
Scoici aleargã în vãzduhul fumuriu,
Înlãnþuind câmpii de lacrimi.
ªi animale se pleacã spre cer,
Pãmântul se crapã, rãdãcinile omenirii se rup,
Oamenii zboarã pe lângã soare,
Prãjindu-se ca pâinea pe vatrã.
Totul se ascunde dupã un fotoliu,
Liniºtea îºi face simþitã prezenþa nebunã,
Prea cald ºi prea bine-i acum...
Când nemulþumirea e la ea acasã.