agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Gabriel
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-08-30 | | Înscris în bibliotecă de Corneliu Traian Atanasiu Ne ducem prin tomnatice păduri tristețea să ne-o ardem în lumină. Ne amăgesc cu mii de june guri brîndușele ivite pe colină. Și rupem crengi, răzbatem prin desiș, și, roșu, ghimpele nu se dezminte. Simțim pe buze greu păienjeniș, dar mergem înainte, înainte. Și unde duce mersul nu mai știm. Lumini și umbre sînt, ca de poveste. Răsună a-nceput. De cînd venim? O ceață se destramă ca o veste. Răcoare e și arde împrejur. Voi-va pasul să se mai întoarcă? Din albul nor, din caier prin azur, ursita ar putea fir nou să toarcă. Adulmecăm miresme tari deodat', prin ferigi dese pîrtia pătrunde. Nu de izvor, ci ca de rîu bogat un murmur se aude, fără unde. Un uliu, țipînd deasupra-n zbor rotat, să iscodeasc-ar vrea ce se petrece. Noi încă pe pămînt și-n lume-am dat de-o apă peste care nu se trece. Și-acum, cînd sufletele noastre vor în brațe, unul altuia, să-și cadă, inelul, cu clipitul lucitor, în deget ți-l întorc, să nu mai vadă. Se cheamă Jaleș rîul, rîul-timp, și-i potrivit din veci cu toamna. Ne oglindim în ape față, nimb. Dar să fugim, că-i blestemată coama.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate