Sap în visul Sfinxului
îl smulg înapoi
din foșnetul brațelor mitice
cu toate piscurile munților
ce i-au istovit înălțarea.
O vreme
îl trăiesc în gînd
cu trei ploi de foc
dezlegate
peste spaimele rădăcinilor
limbii lui neguroase.
Apoi îi dezgrop patimile
îngenunchierii
de la gurile deșertului
cu un stol de libelule.
îi văd cu mirii lacrimilor
tulpina îngerului
sărutată de etherul răsăritului.
El se ascunde durerii
cerîndu-mi aurora opalului
el se ascunde durerii
cerîndu-mi florile Luminii
din palmele Lui Dumnezeu.
Iată, fraților, cum
se crește țipătul liniștii
pe spade cerești
de unde ne luom zborul.