Mă nasc de-o vreme
mă tot nasc
mă nasc la prezent continuu
(nașterea cunoaște timpurile)
ma nasc in cuburi,
însa ele se-mprăștie
într-o geometrie
necunoscută cuburilor.
Mă nasc în idei
însa când se desprind
cu greu de mine
speriate,
pe muchii de lame,
sinucigașe,ele zac
și plâng.
Ma nasc nițel
intr-o șoaptă,
un val spumos
o poarta
pe o frunza moarta...
Apoi...sa vedem..
o foaie ...goala,
o dimineata intre stele inghetate,
o celula fara hrana,
o raza mov carunta,
o mângâiere intre
ziduri catifelate,
o pana din aripa lui...
si asa,rasfoind
in enciclopedia nasterilor mele,
invat
ca ma tot nasc
la feminin
si nu ma pot opri
de a ma naste.