Lui C.BRÃNCUȘI


ÃŽntr-o patrie de nea
mă ardeam în poezie
nimeni nu voiam să știe
de din ce iubeam așa...
printr-o Poartă de Sărut
la o Măsă de Tăcere,
cît simțeam cum ai crescut
dintr-o șoaptă de durere;
poate nins, poate tîrziu,
eu venit din niciodată
îți strigam adînc în piatră
neastîmpărul divin.


Scrisă cu aripa inimii
pe Masa Tăcerii, într-un
februarie, încărcat de sacralitate...