În ceasuri fără număr
cu taină m-am rostit...
urechea pămînteană
mă asculta mirată,
se mistuia pe umăr
un magic răsărit
și mi-am trecut arhaic
făptura printr-o poartă.


"Eu sînt necunoscutul!"-
vei continua să strigi,
neîmpăcată firea
nu știe să se-abată,
înzăpezit Cuvîntul
va revărsa prelungi
pîraie de Lumină
în noaptea vinovată.