răstălmăcește-mi clipa topită precum inul
țărăncile, pe vremuri, țeseau din obicei
secunda ca o pânză naivă-n ochii mei
pe care-o mână stângă mi-a zugrăvit destinul

să-mi fie somnul boală și pașii tot mai grei
cuvintele să-mi surpe sau să-mi hrănească chinul
într-o beție-n care nu m-am atins de vinul
păzit de ursitoare cu lacăte și chei

arată-mi cum fusesem și cum sunt, totodată
ca să mă-mpac cu mine, aicea, pe pământ
la fel precum cu îngeri ce zboară-n chip de roată

deasupra de magia ce-mi cântă în cuvânt
și-mi amintește glasul și umbletul de fată
aceea ce crezuse că scrisu-i lucru sfânt