agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Cutia muzicală ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-07 | | Înscris în bibliotecă de liviu ofileanu
Cu cât îmbătrânesc și cred în neștiință,
cu cât mai mulți mi-s anii, cu-atâta n-am și nu-s. Tot ce-i al meu, - un spațiu rând pe rând înzăpezit sau sclipitor, dar pururi fără viață. Unde-s călăuză, paznic, dăruitorii? stau în odaia mea și tac întâi și-ntâi (tăcerea intră ca o slugă să deretice puțin) și, una câte una, aștept să plece minciunile: au ce rămâne? Cu ce se-alege muribundul acesta, să-i poată-mpiedica sfârșitul? Ce putere între cei patru pereți încă-i mai dă grai? Aș putea-o ști, eu cel neștiutor și fără tihnă? Ci-ntr-adevăr l-aud vorbind și vorba lui - deși o! mult prea vagă – pătrunde-odat’ cu zorii. „Și dragostea, ca focul, îți nalță jerba doar pe farmecul și vina pădurilor scrumite…” Trad. Ion Caraion, Cinci poeți romanzi, Ed. Albatros, 1972
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate