Nu sunt îmblânzitor de fiare,
deocamdată trebuie să rămân singur aici,
să uit, să-mi uzez amintirile și remușcările,
până când vântul va așeza un strat de praf
peste cuget, peste idealuri, peste destin,
ca un perdaf, izvorât din senin.

Ce șanse am să rămân Om...
cu sufletul suspendat
între a privi prin mine lumea,
sau visul în care ești prizonier, al visului,
alunecând peste apele lui,
fără putința de a ieși,
decât dacă un val al visului,
te aruncă pe un mal al plânsului.

Nu sunt îmblânzitor de fiare
sunt fiara îmblânzită de un vis.