Umbra acelor netede dimineți
ne aducea din fuga ochilor lipiți
cumsecade ca un laț coborînd
spre a prinde o trapă deschisă
în remorca albastră a comunalului
acolo unde transpirația rece a nopții
mirosea a oameni alergați la servicii
și ferodou potcovit de Ikarus

zi de bere și moarte călcate cu pneuri tocite
rotitor labirint peste drumuri prăfoase
cu mâini risipite din cortine feroase ieșind
aprindeam un carpați matinal
după coada mijită a zilei de lapte
aprindeam un carpați matinal

alteori gândeam la Copou în franceză
când îmi doseam mandibula în fularul de june
un borset cu idealuri țineam pe aproape
la hopuri mâna intra în el mai adânc
cald celulozic ca un sac cu daruri
pe care îl îndesam în diafragmă
ca aerul înghițit de un crap fără ape

autogara albastră în nări simțeam mirosul
de pișat permanent
al wc-ului verde-solziu coșcovit
bocanci de schimbul trei și must pișcător
revărsat pe podeaua mașinii
ce avea permanent un șofer
suferind de coșmar uleios cu radare


pupila rotundă ca un deal bernian a ochilor minții
pictam ades trăgând orizontul foarte aproape
trei ore zilnic
în uitări prelungi pofticioase
sau atunci când coceni zgâriau apăsat
irisul zilei a șaptea
lunecând pe recolte umflate
zarea plină cu țărani deghizați în oameni-ceape

ca derma caldă a unei camarade simt și acum
pe mine aerul învăluit de țigări și de halbe
a bodegii unde așteptam la infint
să vină rata

hamsii și sticle de vin pe mese lipicioase
buzunare cu nuci ivorii
nu pot scăpa de amintirea aceea devoratoare
nici astăzi!