În zorii zilei negre
În colțul cel din umbră
Sunt lacrimile mele
Sunt multe ca s-ajungă
Și patima s-o stingă.

Departe sunt de lume
Și de-ale ei certuri
Sunt singur nu am nume
Tristețea-o scriu în versuri
Sunt mort...mă plimb în cercuri.

Dar ea,iubita mea,
E singură acolo
Și plânge-amar și ea
În inimă-i văd golul
Și-aș vrea să-i sting odorul...

Cu fiecare lacrimă
Ce-n taină-o varsă
Și o privesc cu patimă
Și inima-mi îngheață
Sunt mortul în viață

Și mă încearcă ura,
Mâhnia și durerea
Aș vrea să îi pot da mâna
Să îi întâlnesc privirea
Din nou să simt plăcerea...

Dar nu ne-a fost dat
Iubirea s-o trăim
Trăind în agonie
Căci toți tre' să murim
Și rău să suferim.