agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 756 .



Strigăt de ajutor
poezie [ ]
Ploiești, 18 iunie 2001

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [braslasu ]

2009-06-16  |     | 



Ajută-mă ca să nu mor
Ajută-mă să scap de dor
Ajută-mă că sufăr încă
Ajută-mă să-mi vindec această rană adâncă.

Tu fiul meu cel drag, cel bun
Ai fost pentru mine… ce să-ți mai spun
Tu ai trecut acum în eternitate
Ai fost pentru mine, ca pulsul ce inima-mi bate…

Tu ai plecat și tot te-ai dus
Acolo în ceruri tot mai sus
Pe mine singur m-ai lăsat
Atunci când de lângă mine ai plecat.

Eu știu că un înger tu ești
De acolo din ceruri de unde ne privești
Am vărsat lacrimi și vărs tot mereu
Căci fără tine îmi este foarte greu.

Doamne! Cum ai putut uita
Căci pentru mine el a fost viața
Prin el și cu el eu respiram
Și mai departe eu mergeam.

Acum nimic nu se mai compară
Cu ce a fost odinioară
Eu liniște nu prea mai am
Că a trecut aproape un an.

Cum să am liniște, să merg mai departe
Când fără el nu se poate,
Cum să am liniște sau să cânt
Când el se află în mormânt.

Sufletul lui este acum în Rai
El este pretutindeni în tot și în toate
El ne privește pe toți
Dar fără grai.

Am un presentiment
Presimt că am să mor
Nu mi-a trecut și nici nu-mi va trece
De al său dor.

O Doamne ! Cum ai putut să faci
Pe mine de el să mă desparți
Cum Doamne te-ai îndurat
De lângă mine tu l-ai luat.

Stau și privesc natura cu tot ce înconjoară
Stau și-mi amintesc, cum eram odinioară
Când cu băiatul meu eram
Și eu tare îl iubeam.

Acum de când el s-a dus
Nu găsesc nici un răspuns
El singur a plecat
Și pe mine m-a lăsat.

M-a lăsat singur, trist și supărat
Așa sunt de când el a plecat
Sunt singur fără pic de alinare
Sunt singur și asta rău… mă doare.

A lăsat un loc gol în inima mea
Pe care nimeni nu-l va completa
A lăsat o rană adâncă în inima mea
Care niciodată nu se va vindeca.

Sufăr pentru el foarte mult
Sufăr că Dumnezeu l-a luat
Și sufăr neîncetat
Atâta timp cât pe pământ mai am de stat.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!