Cu ce ai greșit tu băiatul meu

De m-a pedepsit Dumnezeu

Și te-a luat de lângă mine

Lăsându-mă singur pe lume.



Cum tu te-ai îndurat

Pe mine singur m-ai lăsat

Singur, trist și supărat

Ai plecat și pe mine m-ai lăsat.



Zi și noapte eu plâng mereu

Caci fără tine este foarte greu

Nu am liniște sufletească

Nu are cine să mă dojenească.



A fost frumos, a fost tare bine

Atâta timp cât am fost cu tine

Acum de când tu ai plecat

Eu sunt tare supărat.



Spune-mi și mie dragul meu băiat

Pe cine tu te-ai supărat de ai plecat

Oare tu te-ai săturat

De atîtea câte-n astă lume ai îndurat.



Știm amândoi cât de greu ne-a fost

In cei șapte ani, știm pe de rost

Dar nu ne-am dat bătuți am mers mai departe

Am vrut să dovedim totuși că se poate.



Acum când tot greul trecuse

Și binele pentru noi abia începuse

Așa dintr-o dată tu te-ai supărat

Și de lângă mine pentru totdeauna ai plecat.



Colegilor de generala, profesională și liceu

Le vine pentru început ceva mai greu

Cu timpul ei te vor uita

Că ai fost și tu trecător prin viața asta.



Acum când anul școlar a început

Profesoara de matematică nu a crezut

A zis: lăsați glumele de-o parte

A murit Brăslașu – așa ceva nu se poate.



I-a părut foarte rău de tine că s-a întâmplat

Tu ai fost foarte bun la matematică e adevărat

De asemenea colega ta de bancă ce a pățit

Ea la școală câteva zile n-a venit.



Tu ai plecat, dar în urma ta ști ce ai lăsat

Un tată; Trist, singur și îngândurat

Care plânge întruna de când ai plecat

Venind zilnic la tine la mormânt neâncetat.



De asemenea tu pe frățiorul tău tu l-ai lăsat

Departe de Ploiești într-un sat îndepărtat

Cu mama ta și-a lui de șapte ani ei eu plecat

El fiind mic și nevinovat.



Acum el nu-și imaginează bine

Ceea ce s-a întâmplat cu tine

Dar cu timpul își va da seama deodată

Pentru el vei rămâne o legendă adevărată.



Voi împreună șase ani ați stat

Ați copilărit împreună v-ați jucat

După care el cu mama voastră a plecat

Și pe noi amândoi ne-a lăsat.



Tu Gabi și Găbiță îl strigai

Atunci când erați mici și cu el te jucai

Șapte ani este diferența între voi

De șapte ani v-ai despărțit amândoi.



Eu sper ca el să-și amintească de tine

Ca fiind cel mai bun frate din lume

Poate cu timpul își va aminti vreodată

Că a avut un frate bun de mamă și de tată.



Tu ești trup din trupul meu

Sânge din sângele meu

Aș vrea să fac ceva și eu

Pentru tine băiatul meu.



Aș vrea să dovedesc la lumea toată

Că nu sunt un simplu trecător prin viațâ

Să las ca amintire în ujrma mea

Tot ce eu am putut da.



Să las pentru generația de azi

Măcar o carte cu aceste poezii

Dar și pentru generațiile următoare

Să știe și să citească fiecare.



Eu am avut un fiu care l-am iubit foarte mult

Așa talentat cum el a fost em l-am pierdut

Plângând în fiecare noapte și zi

M-am apucat să scriu aceste poezii.



Eu încerc să scriu acum o carte

Ca să-i rămînă și să citească și a lui frate

Să vadă și el ce frate a avut

Și acum el zace în mormânt.



Nu pot să spun că nu i-am iubit pe copii la fel

Dar Cătălin a suferit mai mult nițel

El a fost mai oropsit de mamă

Dar a fost în schimb iubit de tată.



Mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ajutat

Eu bordură ți-am turnat

Și cruce ți-am riidicat

Sunt cu sufletul un pic împăcat.



Alte griji mai mari nu prea mai am

Să-ți fac parastasele toate pâna la an

Și aș vrea dacă se poate

Pâna la șapte ani să le fac pe toate.



Vreau să fac totul dacă se poate

Să las în ordine totul și toate

Nu știu cât se mai poate

Ca eu să merg mai departe.



Totul pentru mine este din ce în ce mai greu

Simt că mă afund mereu

Simt că sfârșitul meu este aproape

Că ceasul morții mele în curând va bate.



Eu stau acum și plâng și scriu mereu

Deși îmi este foarte greu

Și scriu aceste poezii să văd dacă se poate

În memoria ta Cătălin dedic această carte.



De asemenea Gabriel tu nu uita

Că-n această carte și de tine am scris ceva

Aș fi vrut să scriu mai mult

Dar crede-mă că n-am putu.



Pierderea lui cătălin pentru mine este foarte mare

Nu știu cum o vede fiecare

Suferința mea este destul de grea

Nu știu cât voi mai rezista.



Tu frățiorul lui, cel bun

Ești încă mic, eu nu știu ce să-ți mai spun

Când vei citi această carte

Eu s-ar putea să fiu atunci, foarte departe.



Acum cât eu mai sunt încă în viață

Te rog pe mine tu mă iartă

Iartă-mă că n-am putut

Să fiu alături de tine mereu sau cât mai mult.



Adevărul nu-l ști încă poate

Îl vei afla citind această carte

Atunci îți vei da seama de ce tu, cu mama ta ești, und ești

Iar eu cu Cătălin am stat aici în Ploiești.



Dacă din anumite motive poate

Eu nu am tipărit această carte

Ocupă-te tu mai departe

Și tipărește această carte.



Poate suferința, boala și timpul meu s-a scurs

Odată cu ele și eu m-am dus

Ar fi păcat de munca mea să se piardă

Uitate sau aruncate la gunoi într-o ladă.



Prețuiește toate aceste și nu iuta vreodată

De sfatul frățiorului tău când v-ați întâlnit ultima dată

Pune mâna pe carte și învată

Dacă vrei să ajungi și să realizezi ceva în viață.



Așa cum el a avut ambiție și a învățat din ce în ce mai bine

Tot așa să aud și despre tine

Să copiezi din comportamentul lui măcar o parte

În viață tu să mergi mai departe

Și dacă el din viață s-a stins și s-a dus

Tu țintește să mergi cât mai sus.