Valuri argintii mă poartă
în disperare adâncă mă scufund,
prind cercuri dulci de apă
încă mai vreau să respir.

Mă undui în neștire
sunt călător de stea,
delfinii îmi poartă dorul
sunt o sirenă rea.

Valul mă lovește, râde
ca un copil obraznic mă sărută
dar hăul mă atrage
să nu mai știu de mine.

Sublimă căutare
de dor adânc plăpând
mai lasă-mă în apă
sufletul să mi-l ascund.

Mă întrec cu peștii, algele de foc
imensă strălucire, magie peste tot,
dar mâna mea te poartă,
inima nu-ți cere mai nimic.