Intinsă printre flori de mai,
Cu vălul alb alunecând pe tâmplă,
Stătea privind icoane dragi,
Citind din cărți prea sfinte.

Și se gândea la corcoduși în floare
La primăvara ce-aducea căldură,
Lăsând să curgă sângele-n spărturi,
Un sânge rece, fără de lumină.

Și poate că dansează printre nori
Îmbrățișând parfumuri de flori coapte,
Sub soarele dogoritor și plin
De vise pentru alții.