Fac slalom printre nămeți de gânduri,
mi-aleg o pârtie virgină spre niciunde,
cobor în văile din mine în nocturnă
printre iubiri stâncoase cu blazon
ascunse-n straturi colorate de ozon.

Pe drum culeg o stea abea căzută,
mai pâlpâie vibrând în transa prăbușirii
și-mi frige inima să-mi lase semn pieirii.

Doar liniștea mă însoțește ca o umbră,
cuvinte ne-ncepute îmi ning alcătuirea
se zbat topite-n sânge cerându-mi nimicirea.

Brusc, îmi decid schimbarea
și-o nouă partitură îmi scriu pe dos de pleoape;
un vodevil mi-e viața, vreau mărul și un șarpe!