Sunt Doamne lutul îndrăzneț,
carnea spurcată
,ciocanul care a bătut cuiele
,martor ascuns în Grădina Ghețimanilor.

Șerpi mi se încolăcesc pe vene,
mărul încolțește din nou,
vreau să fug pentru a doua oară
din Rai.

Doar când mă închin
îngenunchiez adânc in mine,
te-ntind de-a lungul oaselor
ca un balsam,
te spăl cu izvorul neputinței,
te fac al corăbiei mele far.

Sunt Doamne asemenea orbului
în pustie,
culeg firul nisipului
și strig:
,,Dă-mi Doamne Lumina!,,

Hăul Întunericului se adâncește,
eu
ca o sămânță
în Mâna Ta.