agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1723 .



file de poveste
poezie [ ]
vânătoarea

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [daira ]

2009-07-01  |     | 



caii abia coborau de pe pereți,
îi încălecau Feții-Frumoși ce nu mai aveau stele
numai animale fără picioare,
ce mai rămăsese din aripi dăduseră vrăjitoarelor
acestea cunoșteau fiecare din Fetele-Iele,
ziceau că se ascund după frunze
că ronțăie flori de sânziene,
numai așa puteau să-și facă banala cunună
în nopțile cu lună pline de lupii
ce le pândeau fecioria,
nu cumva să nu bea din izvorul păcatului.

verdele cailor era asemeni obrajilor,
s-au străduit mult să nu schimbe culoarea
și destinația din Calea Lactee,
nu de alta dar fetele puteau ramâne fără lapte.

despletite, nicicând îmbrăcate țâșnind
din culcușul vulpilor
de la care împrumutaseră privirea,
ielele urcau în căruța sânzienelor
pe Iala-Matcă,
ziceau că pot să deschidă orice uși
dacă o îndeasă bine(numai așa
putea ca vraja să-și facă efectul!)

de-două-ori-nouă-și-încă-nouă
noroc-nouă

luna nu mai era nouă,
jumătate coborâse pe pământ,
se prinse în părul ultimii sânziene,
o necăjea să-i ia locul mai noii botezate.

tabăra adversă avea o problemă-
nu știau pe cine să aleagă mire,
niciunul nu era de doamne-ajută,
la toți le creștea blestemul unicornului.

nouă-nouă-și-încă-nouă-noroc-nouă
se ridicase unul mai întrăzneț,
îi spunea Făt-Frumos(numai să
nu se privească în apă)
singur decise că e timpul pentru schimbare,
avea să locuiască dincolo de ușa abia deschisă.

o să doarmă singur la subsol,
șoarecele-șef o să-i facă un raport zilnic
al mișcărilor din palat,
cum și în ce fel își mișcă stăpâna coapsa,
ce poziție să adopte când se întâlnesc
în turnuri.

la atingerea solului caii își schimbau culoarea
se însângerau(le era rușine că au altă formă
mai să părăsească ceremonia).

era momentul să intervină făcătura
ce-și spunea Soarta(chit că-i dăduse
mai înainte alte haine)
să despice firul în patru,
să lege soarele de lună,
caprioarele săltau de admirație
în gura lupului.

,,soarele și luna le-au ținut cununa,,

și cum altă scăpare nu exista
deciseră să urce fiecare în căruța sa,
să-și trăiască luna de miere o dată pe an
când vântul de primăvară va întâlni crivățul
lângă turla bisericii,
să poată găsi locul de sub clopot.

în turmă oile refuzau să nască miei
în pădure lupii se înmulțeau în neștire.


VA URMA






.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!