Singurătate, m-apeși în valuri,
De ce sunt singură și plâng,
Nu mi-am ales eu oare soarta?
Și pe-al singuratații crâng?

Pădure moartă, mă pierd în tine,
Copacii putrezi la pământ,
Coroane veștede împung în zare
Și sfâșie cerul sângerând.

O ploaie fină ca de mătase,
O ceață deasă ca o pâclă,
Mă-ncercuie și nu mă lasă
Să ies din conul meu de umbra.

Uscat mi-e gâtul și mă zgârie
'n auz cuvintele deșarte
Ce mi le-arunci din depărtare,
Încet m-apropii de-o prăpastie.

Cad la pământ, îngenunchez,
Mă-ntorc spre mine...mă privesc,
În ochii-mi negrii e doar vânt
Și-n gol eu vreau să mă avânt.

M-am resemnat...m-apasă noaptea,
Pădure moarta, m-ai anihilat.
Privesc abisul,ascult chemarea,
M-arunc în gol...s-a terminat.