Își încurcase între coastele mele aripa
un vultur care credea că el cântă.
Mi-a dat sângele pe gură
iar ochiul
mi-era o băltoacă.

-Nu, am strigat la el,
harfă e numai și numai orizontul,
nu pieptul meu de os
și nici coasta mea
și nici sângele meu,
cel care numai și numai și numai
pătează curgând,
înroșește curgând,
și nu cântă curgând.
Da.
Sângele nu cântă!