agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-02 | |
viața e o târfă îți va spune fiecare individ care coboară treptele imobilului
in fiecare dimineață, șuierând printre dinți cate o înjurătură la dracu, viața e o târfă care te înșeală la fiecare colțisor de stradă cu toți cunoscuții și necunoscuții și cei pe care-i vei cunoaște cândva, îmi spunea administratorul blocului și brusc îți dai seama într-o dimineață ploioasă ca ți-a crescut un dinte uriaș în cerul gurii și dintele se transformă într-o duzină de aripi și că mai poți vorbi doar cu falangele imitând dansul primordial al păsărilor și că-ți plac mai mult ca altădată filmele mute ale lui chaplin făcând semne prin luneta mașinii închizi gura monstrului cu o mie de lacăte și duhoarea lui puturoasă cu omnipotența unui zeu de mâna a doua ascuns pe bancheta din spate a unui maserati quattroporte și nu te asteaptă nimeni și nimeni nu-ți trece pragul jovial cu căpățâna în palma stângă și buchetul de orhidee imperiale în mâna dreaptă vociferând despre copiii din orfelinatele est europene și crezi că ești cel mai nefericit dumnezeu și scrii chestia asta cu majuscule pe pereții casei CEL MAI NEFERICIT DUMNEZEU că sunt niște vrăji acolo la mijloc ceva ce nu înțelegi niște descântece și doar privești și nimic mai mult inima mea te rememorează în aceleași imagini spații vizibile apusuri coșcovite în tencuiala bisericilor și întreaga dispută iconoclastă și ochiul albastru ascuns în creier ca o butonieră la încheietura mânecii la care nu ai acces niciodată în aceleași detalii pe care le cunoști foarte bine semne pe obraji pe buze ale unei mângâieri tandre în coridorul blocului te ridici și aștepți ca cineva să-ți treacă pragul să-ți zâmbească să-ți lumineze încăperea cu oasele albe din abajurul memoriei retrase în stern locul în care am simțit golul lăsat de plecarea ta golul lăsat de seducția amarului se surpă cu avalanșa melancoliei cârcotașe inima mea adoarme cald într-o scorbură plină de viziuni tabloul crește ca pâinea pe vatră dospind în cuptorul cu imagini ochiul sălbăticiunii și formele rostogolite pe marginea patului repetă la nesfârșit primul sunet ca un ecou în podeaua cu aripi
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate