Închide-ți pleoapele ca două petale uscate...
Tu, Maică a Durerii,
Binecuvântează cu somnul tău ceresc toate
Imaginile nedrepte ale tăcerii
Și morții.
Clipa asta plină de har
Și pecete a sorții
Ofer-o în dar
Muritorilor de rând,
Ca pe o ofrandă supremă, cu taină
Adusă, pe Tatăl rugând
De a noastră iertare...
Îmbracă, Fecioară, a veșniciei haină,
Sublimă-mpăcare...