agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-09 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Faptele trăite obligau la o nouă lectură în cuvinte
erau atâtea lucruri atâtea nume stranii umblam pe câmp eram obosit și din greșeală m-am culcat pe iarbă departe se spărgeau copaci se clătinau acoperișuri în surzenia lucrurilor un om îmi făcea semne "sunt călăuza ta" striga "vino și te culcă în câinele meu" eu mă culcam și mă trezeam în lumina rece a lunii departe trecea un vapor era ceasul care îndeamnă la rătăcire sprâncenele îmi acopereau încă ochii roua îi umezise ceva mai jos omul acela continua să-mi strige "chiop chiop chiop sunt călăuza ta" cu o simplă fluturare a degetelor ar fi vrut să mă ducă la o domnișoară făcea gesturi porno ca să mă convingă era călăuza mea rătăcită într-un loc foarte îngust într-o casă dincolo se aflau alții rătăciți pe câmpie ca un ciclop vedeam peste hotarele lor mă puteam uita creșteau acolo doi copaci cerul deasupra însemna liniște până departe ceilalți se aflau pe un câmp mă uitam nu vorbeam fiecare susținea că ar fi rătăcit pe un câmp biata mea călăuză condamnată la o aspră tăcere îi conducea prin pădure (urlau de frică le dădea făină) din toate părțile curgeau izvoare pădure era în fiecare dormeau pe făină curgea pădure din ei cineva spunea "dacă am ieși de aici am vedea ce mulți sunt mișună peste tot ca furnicile" le strigam "așezați-vă liniștiți pe mal așezați-vă ca furnicile" eram călăuza lor rătăcită o femeie se urcase într-un copac vroia să mișune acolo ca furnicile și ascultând adâncurile sale cerul arăta liniște până departe umblam pe câmp eram obosit și s-a nimerit să mă culc din greșeală sub iarbă stăteam acolo cu un orizont peste ochi ceilalți se culcaseră în câini stăteau în adâncul lor și ascultau cum vuia pământul
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate