gâdilitul palmelor tale
îmi pune viața în joc
și nu mor mai mulți soldați
decât trebuie
la o clipă după ce
am fost părăsit
în ochii tăi

***

firul descendenței desprins
de la mal începe vânătoarea
lunilor de toamnă
rațe sălbatice
o povară a lor
sub mătase lăcomie subțire
uitată deoparte

***

dar nu putem tăcea
să ne prelungim viața
umbra ți-a tăiat rochie
nemaipomenită
bună de ascuns toate lucrurile
pe care le-am putea trece
printre degete într-o zi

***

și toți mușchii feței
cercetându-ne
reconstituim sufletul
până la mijloc
salvăm câteva mii de vieți
în cerul gurii
ce mai rămâne lipim cu albuș de ou
înghițim în gol
cerem dublu
furișându-ne să prindem
contururi

***