agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-10 | |
Adîncuri nesfîrșite
poezie [ ] nimic spectaculos Adîncuri nesfîrșite... M-am ridicat din mine,din adîncuri nesfîrșite. Din sufletul strivit sub povara vieții irosite. Și-am așteptat să vină ninsoarea unui gînd deschis, Dar n-a venit decît ideea vagă a tot ce-a fost invins. Mă ascunsesem de lume și de mine de-o potrivă, Într-un ungher de suflet ce plutea în derivă. Am fost gasită de ideea că aveam să fiu iubită, Și-ntoarsa în lumea din care fusesem izgonită. Oare mă miră? De ce mă mai întreb? "A fugi" este cosmarul real al bietului cerb, Ce-a căutat printre bucăti de sticlă, Un vis frumos ce abia se înfiripă. M-am mai zbătut odată pentru cea care am fost, Dar am văzut că totul chiar totul n-are rost. Și m-am întors in mine profund dezamagită. Și am rămas acolo sperînd că am fost iubită. Acum mi-am ridicat un zid de apărare Să nu mai pot ieși nici dacă aș fi în stare. Înlănțuită cu zale grele și amare -de vise, Am prefăcut în aur,cosmarul păcatelor promise. De-atunci stingheră, hoinăresc prin suflet Și îmi aduc aminte de iluziile de mult apuse, Cînd tropotul de viața m-a aruncat in larg, În lumea cea normală de care am vrut să scap. N-a să mai ies și voi muri acolo, Cu parul alb și sufletul de rouă. Am să arunc oglinzile deșarte, Prin care lumea se strecoară să se adape.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate