frumos si misterios e drumul
cand finalitatea,
ancorata-ntr-o credinta oarba,
e un joc prin intuneric
unde licarirea stelelor iti sopteste
o alta poveste, un suflu viu
necolorat pt ochii tai...

adormit in mireasma viselor
copil plapand al zanelor
innoti dincolo de cuvinte
sub perdeaua mintii
sa readuci aminte
ca dincolo de morminte
nu mai sunt vesminte
ci doar lacrimi negraite...

caci grea iti pare devenirea
in avantul inocentei
si-ai da drumul la tot
si-ai sari in neant
daca acesta te-ar chema.

insa, fara graba,
am inchis inca un ochi
caci rabdare se cere
cu zambet cald
sa mai treaca o ora
in zarea infinita
sa mai vina inca unul
caci maine poate vin doi
si leganat parca ai dormi
si frumos ai pluti
in linistea deplina
sa canti si sa privesti
azi sau maine...
acuma nu se pierde niciodata
ci doar asteapta
ceas de ceas
cu o suflare usoara.

o palpaire calda
sa te ia de mana
sa-ti deschida inima
sa vezi ca simti
ca nimic din ireal nu se pierde
ca dincolo de intuneric lumina prinde sens
ca fara durere lacrimile n-ar fi folositoare
caci doar tu lipsesti
sa se trezeasca magia...

al vietii duet
sa te daruiesti in vesnicie
sa nu lasi urma ne-nsemnata
fara frica al inimii ticait
sa-l urmezi
cand la stanga, cand la dreapta
drumul de mijloc e undeva mai sus...

si-ai fermecat in fiecare pas
si-ai lasat ca mierea
sa se scurga pasiunea,
impregnata de parfum
amintirea e mereu vie
acolo in prezent
ca un murmur profund
adiind usor
ca o petala in somnul noptii...