Marea vorbește
marea nu tace
marea ascunde,
legendele ei.

Se-ntâmplase de mult
în briza marină
unduită de valuri
doi tinerei.


Un el și o ea
două libere stele
ce brilau în profunzimea
lumii marine.

Un mic arici de mare
o tânără meduză
trăiau intens în soare
clipe senine.

O dragoste la prima vedere
un cântec în zbor
ce se leagănă-n ape
în adâncuri săpate.

Dar ce păcat că timpul nu permite
sau dacă da destinul e departe
de ceea ce ar fi
cu totul și cu toate.

O iubire imposibilă
sacrificată încă de la-nceput
o pereche tânără
ce se iubea acut.

O nu, nu se vor putea îmbrățișa niciodată
ce trist e să plângi mereu
în fiecare dimineață
cu lacrimi amare despre trecut.

De necaz, de focul mare
meduza se aruncă în primul val
lăsându-se purtată în voia sorții
de fiecare undă.

Bietul arici o așteaptă și acum
pe stavilopozi
negru de supărare
tocind acele sale.

De atunci fiecare maree
plânge mereu
o dragoste furată
pe veșnicie.