agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-12 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Era un mare perete alb - gol, gol, gol,
De perete o scară - înaltă, înaltă, înaltă Și jos o scrumbie afumată - uscată, uscată, uscată. El vine, ținând în mâinile sale - murdare, murdare, murdare, Un ciocan greu, un cui - ascuțit, ascuțit, ascuțit, Și-un ghem de sfoară - gros, gros, gros. Apoi urcă pe scara - înaltă, înaltă, înaltă, Și bate cuiul ascuțit - toc, toc, toc, Sus pe marele perete alb - gol, gol, gol. Dă drumul ciocanuui - care cade, care cade, care cade; Leagă de cui sfoara - lungă, lungă, lungă, Și de capătul ei, scrumbia afumată - uscată, uscată, uscată. El coboară scara - înaltă, înaltă, înaltă, O ia cu ciocanul - greu, greu, greu, Și apoi pleacă - departe, departe, departe. Și de atunci scrumbia afumată - uscată, uscată, uscată, La capătul acelei sfori - lungi, lungi, lungi Lin se leagănă - mereu, mereu, mereu. Am compus această poveste - simplă, simplă, simplă, Ca să se înfurie oamenii - gravi, gravi, gravi, Și să se bucure copiii - mici, mici, mici.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate