Pe pământul făgăduinței
oamenii se hrănesc cu speranțe
le țin strânse la piept
să nu se piardă în labirintul extern.

Închid ușile și ferestrele
pun zăbrele peste tot și perdele
să ascundă în tăcere visele
ca să nu fie furate.

Ei nu au teamă de moarte;
sunt îngroziți de viață,
de clipele zbuciumate
și urmările lor.

În țara făgăduinței
moartea umblă pe străzi
semănând cruci
în libertate.