Nutriționiștii mi-au recomandat flori de cactus – cică fac bine
la ten...
și am început deja să pictez păsări... cu țepi.

de unde era să știu că numai culorile se văd în lumea asta?!
n-am știut... iar acum am sângele dulce...

am vorbit aseară cu tine pe mess... prin emoticonuri virgine
până să le personalizezi cu stările tale
și am închis lumina pală printr-un simplu buzz

să ronțăi mai departe skittles în umbra de după perdea?

mai devreme am vrut să sar coarda.
dar nu mai aveam mâini – îmi expiraseră de anul trecut...
la fel și picioarele, goale. de întuneric.

și am căzut în genunchi
pe rând, într-o ploaie de bule de aer în care toată lumea gesticulează
și înflorește.

mă ghemuisem odată sub părul meu din care cugea sânge cald
în cele patru puncte cardinale mototolite, două cu două -
foc sfărâmicios cu pământ uscat
prin apă nisipoasă cu aer întunecat

acum toate se grăbesc să se strângă
într-un singur punct mort, neted și transparent -
gura mea cu buze albe și sânge dulce