Am pus capac zilei de ieri
Pe când pleca spre nicăieri.
Cel ce-am fost ieri a dispărut
La fel, tot în necunoscut.

Și cum și astăzi s-a sfârșit
Mă-ntreb unde s-a pripășit
De mă tot scade câte-o zi –
Cu ieri, cu azi, cu ce-o veni.

Ne micșorăm mereu prin fire
Spre-a ne piti în amintire…